Cornel Pătrășcan (36 de ani) și Mihai Prodan (35 de ani) fac o echipă foarte bună la secția de atletism a Clubului Sportiv Școlar Târgoviște, alături de maestrul Nicolae Guțoiu. Primul s-a specializat pe aruncări, celălalt pe semifond, iar rezultatele obținute la copii și juniori sunt promițătoare. Acum vor mai mult, adică medalii și titluri naționale la nivelul seniorilor. Discuțiile cu cei doi profesori de atletism te introduc într-o lume specială, cu satisfacții, cu greutăți, cu sacrificii, unde pasiunea pentru „sportul rege”, cum îl numește Mihăiță Prodan, ține în viață această disciplină la Târgoviște. Cei doi antrenori de atletism ai Clubului Sportiv Școlar Târgoviște au răspuns deschis întrebărilor adresate, pe care le-am cuprins în două interviuri.

Cornel Pătrășcan: „Aș vrea să obțin aurul și la seniori”
V-ați imagina cum ar fi viața dumneavoastră fără atletism?
– Trăind o viață în atletism, e greu să mă obișnuiesc cu gândul că nu mai pot să fac un sport, iar singurul la care mă gândesc este atletismul. Încă de mic mi-a plăcut, de când mă jucam în curtea școlii, participând la mai multe competiții, de la alergare și până la aruncare. Profesorul de educație fizică și sport m-a îndrumat de mic către atletism, considerând că aș fi bun aici.
Ce s-a schimbat între timp în atletism?
– Diferențele nu sunt foarte mari, doar de domeniu financiar. Pe când eram eu sportiv, aveam trei-patru cantonamente pe an și alte condiții de pregătire. La finală ne duceam cu zeci de copii, pentru că în atletism au rămas aceleași baremuri, doar că era mult mai greu de pătruns la vârf. Pe vremea în care activam ca sportiv, concurența era foarte puternică. Și acum sunt baremuri, numai că îi primești și pe cei care nu pot să le atingă.
Mai vin copiii către acest sport?
– Vin, dar trebuie căutați. Dacă mergi prin școli, selectezi foarte mulți copii, însă nu mai au calitate. Nu știu ce alimentație au, nu știu ce-or mânca, toți au telefon, laptop, pierd nopțile, toate acestea reprezintă o mare problemă pentru copii.
La Glodeni, unde vă desfășurați o bună parte din antrenamente, cum mai sunt condițiile?
– Între și între. Pot spune că acolo este o selecție foarte bună, mult mai calitativă decât la oraș. Copilul la țară mai are și alte activități, aleargă cu bicicleta, aruncă cu un bolovan, cunoaște mișcarea de aruncare, practic, el știe să alerge. La oraș, sunt copii de clasele a V-a și a VI-a, care nu au idee despre exercițiile din școala alergării. 

„Sunt mulțumit de rezultate, nu am ce să-mi reproșez”

Care ar fi cel mai important rezultat obținut de antrenorul de atletism Cornel Pătrășcan?
– Nicoleta Anghelescu, sportivă descoperită de mine, este și acum pe locul 1 la seniori, cu o aruncare de 49 metri, foarte aproape de a atinge baremul de Europene. Numai că de la un anumit nivel, este nevoie de alte condiții pentru a emite pretenții mai mari. La băieți am sportivi care au aruncări la suliță de 55 sau 57 de metri. La greutate îți trebuie doar un cerc și o suprafață de 20 de metri, ca să arunci cu bila. La suliță e nevoie de alte condiții, de un sector special. De exemplu, antrenamentele noastre au loc în spate la stadionul „Eugen Popescu” sau în Parcul Chindia, adică în condiții mai grele, fără tartan, fără blocaj. E bine cel puțin că avem unde să aruncăm, altfel chiar era imposibil să mai lucrăm. Vă dați seama cum e să arunci peste 50 de metri, la un moment dat nu mai există spațiu pentru a trimite sulița.
Ce obiective importante v-ați impus ca antrenor?
– Să formez cât mai mulți copii, iar ca perspectivă de rezultat, vizez o aruncare de 70 de metri. Au fost destule medalii la copii și juniori, însă aș vrea să obțin aur și la seniori.
Sunteți mulțumit de ce ați realizat până acum?
– Foarte mulțumit, nu am ce să-mi reproșez. La condițiile pe care le avem, rezultatele sunt bune, chiar nu se poate mai mult.

Mihai Prodan: „Le transmit copiilor că atletismul este sportul rege”
Cum se vede atletismul din prisma unui antrenor de profil?
– Sunt foarte multe de discutat pe un asemenea subiect și aș începe cu oful cel mare. Din păcate, nu prea mai avem cu ce să-i atragem pe copii către atletism. Când mergem prin școli pentru selecții, ne întreabă de fiecare dată, pentru ce aleargă. Inițial sunt încântați când le spunem că vom face sărituri sau alergări, dar în momentul în care vorbim de alergare, nu prea mai au chef. Copiii din ziua de azi sunt atrași mai degrabă de telefoane, calculatoare, să stea pe Internet, iar dacă aleg totuși un sport, merg către cele de echipă. Foarte greu mai vin copiii către atletism.
Și, totuși, reușiți să-i atrageți și chiar să obțineți performanțe.
– E nevoie de multă diplomație. Eu mă comport cu ei ca un părinte, practic, mă joc în primul rând, să-i pot atrage lângă mine. Apoi, ușor-ușor, odată intrați în echipa mea sau a colegilor, e important să-i ducem la un prim concurs, să prindă gustul competiției și nu mai pleacă.

„Atletismul înseamnă mișcare, înseamnă sănătate”

Dacă ar fi mai bune condițiile la atletism, credeți că ar veni mai mulți copii către acest sport?
– Ar veni, doar că iarăși sunt mai mulți factori ce trebuie luați în calcul. E adevărat, nici condițiile nu sunt cele mai bune pentru atletism în Târgoviște, dar am credința că acestea se vor schimba pe viitor. Sunt speranțe și promisiuni de la factorii de conducere că se vor aduce îmbunătățiri în acest sens. Trebuie să ne adaptăm și să ne continuăm munca, pentru că atletismul nu-i un sport simplu. Spre exemplu, eu acum lucrez pe semifond, unde sunt câțiva sportivi de perspectivă, precum Gabriel Chiran sau Ana Maria Ene. Cu primul vreau ca din această vară să mă axez pe obstacole, să încerc și această variantă.
Din ce medii provin sportivii dumneavoastră?
– De la țară, cei mai mulți de la Glodeni, dar și de la Răzvad. Eu totdeauna le transmit copiilor că atletismul este cu adevărat sportul rege, pentru că toate disciplinele sportive au nevoie de pregătire fizică, de școala alergării și a săriturii. Dacă nu ai pregătire fizică, nu poți realiza performanțe în niciun sport. Atletismul înseamnă mișcare, înseamnă sănătate. Iar dacă apucă să-ți intre în sânge, vă spun că totul devine apoi mult mai simplu. Important este ca tot mai mulți copii să aleagă acest frumos sport, să iasă din casă, să se bucure de mișcare, să se dezvolte într-un mod sănătos.